MELANCHOLIA OF LIVING IN THE AFTERNOON OF TIME
Sector 1 Gallery, Bucharest
08.05.2025 - 21.06.2025
Artists: Dragoș Bădiță, Codruța Cernea, Roberta Curcă, Andrei Nuțu
with guidance from Norbert Filep
I Still Remember You / 100 x 190 cm / acrylic on canvas / 2025
The work can be seen as a meditation on our mortality and the fact that everything is ephemeral. Regardless of the shape our lives take, death comes for us all – and in its presence, we are all equal.
The composition developed gradually, as I pieced together several fragments until they formed an image that looked like a possibility. I arrange elements on a surface until they "click" - creating a tension, an energy that echoes the sensations we experience in real life.
In the context of this painting, I asked myself what I find most painful – and the answer was that with the disappearance of our physical body, an entire world of memories, gestures, rituals, tastes, and relationships also disappears. Therefore, keeping someone in mind, in fine detail, is an act of profound humanity.
Te păstrez în minte / 100 x 190 cm / acrilic pe pânză / 2025
Lucrarea poate fi privită ca o meditație asupra mortalității noastre, a faptului că totul este efemer. Indiferent ce formă are viața noastră, moartea vine pentru toți – și în fața ei, suntem egali.
Compoziția s-a constituit din mai multe fragmente pe care le-am pus cap la cap până a rezultat o imagine care arăta ca o posibilitate. Aranjez elementele pe o suprafață până când „fac clic” și generează între ele o tensiune, o energie similară cu cea pe care o experimentăm în viața reală.
În contextul acestei lucrări, m-am întrebat ce mi se pare cel mai dureros și răspunsul a fost că odată cu dispariția corpului nostru fizic dispare o lume întreagă de amintiri, gesturi, ritualuri, gusturi, relații. Și prin urmare, păstrarea cuiva în minte, în detalii fine, e un gest de o umanitate profundă.
Free from Reflex and Will / 100 x 73 cm / acrylic on canvas / 2025
I’ve admired the work of Agnes Pelton for a while now, and I would say this painting shares a compositional quality specific to her universe — a vertical format, medium in size, a low horizon, allowing space for a certain type of phenomenon to unfold.
I changed the composition as I went along — something I rarely do — and in the end, I chose to paint the diaphragm — the largest respiratory muscle — in two different positions, floating in air outside the lungs.
The title is inspired by the function and position of this muscle in the human body. It is the main muscle responsible for breathing, but also an emotional bridge within the body. It’s a process governed by the autonomic nervous system, yet it can become voluntary (in meditation, singing), making the diaphragm a kind of threshold between the conscious and the unconscious, between reflex and will.
Eliberate de reflex și voință / 100 x 73 cm / acrilic pe pânză / 2025
Admir de ceva timp lucrările lui Agnes Pelton și aș spune că această pictură are un tip de compoziție specific universului ei, cu dispunere verticală, de dimensiune medie, cu un peisaj și o linie a orizontului în partea inferioară a suprafeței care lasă astfel spațiu de desfășurare unui anumit tip de fenomen.
Am modificat compoziția inițială pe măsură ce am înaintat – ceea ce fac rar – și în final am ales să pictez diafragma – mușchiul cel mai mare al respirației – în 2 poziții diferite, plutind într-un aer din afara plămânilor.
Titlul e inspirat de funcția și poziția acestui mușchi în corpul uman. Este mușchiul principal al respirației, dar și un element de legătură între corp și emoții. Respirația este un proces involuntar, controlat de sistemul nervos autonom, dar poate deveni și voluntar (în meditație, cântat), astfel că diafragma devine un punct de frontieră între conștient și inconștient, între voință și reflex.
SelfPortrait / 53 x 42 cm, framed 66.5 x 55.5 cm / watercolor on paper / 2023
I’ve painted the watercolor in the Summer of 2023, after seeing photographs of iridescent clouds (a rare atmospheric optical phenomenon where clouds display shimmering rainbow-like colors).
I decided to include this piece in Melancholia… exhibition because the image has an almost archetypal quality, reminiscent of German Romanticism — with a vast landscape and a lone, small, perhaps fragile human figure. It’s a perfect illustration of the Romantic feeling of melancholic sublimity.
Autoportret / 53 x 42 cm, înrămată 66.5 x 55.5 cm / acuarelă pe hârtie / 2023
Am pictat acuarela în vara anului 2023, după ce văzusem fotografii cu nori iridiscenți (sunt un fenomen optic atmosferic rar, în care norii capătă culori irizate, asemănătoare unui curcubeu sidefat).
Am decis să includ lucrarea în expoziția Melancholia… pentru că e un tip de imagine aproape arhetipală, amintind de stilul romantismului germanic, cu peisajul vast și figura umană singură, mică, poate fragilă. E ilustrarea perfectă a sentimentului romantic al sublimului melancolic.
Fragments / mass-colored vitrified clay with chamotte / variable dimensions / 2025
I see the works as nostalgic fragments — pieces recovered from a façade that never truly existed, but also fragments from my own past.
The idea emerged as I learned more about the materials — especially this one, which includes ceramic that has already been fired and pigment (mass-colored vitrus with chamotte). The stencils I used were recovered from a previous project made with Roxana from studiomud, for Modul Cărturești. The objects were single-fired, unglazed, allowing for a raw, unfiltered sense of materiality.
What I can say is that working with ceramics inevitably leads to unexpected and uncertain results. Only after an object has been through the fire does its final form reveal itself. Throughout the process, changes in volume, color, and appearance occur. A ceramic object can be touched — it's not sensitive to moisture like works on paper or canvas — but it has a different kind of fragility. It’s also an exercise in non-attachment, since it might crack or break during firing. Which doesn’t always bother me…
Fragmente / vitrus colorat în masă cu conținut de șamotă / dimensiuni variabile / 2025
Lucrările prezentate pot fi văzute ca fragmente nostalgice, bucăți recuperate dintr-o fațadă care nu a existat vreodată, dar și ca fragmente din propriul meu trecut.
Ideea lor a apărut pe măsură ce am aflat mai multe despre materiale – în special despre acest material care include deja ceramică arsă și pigment (vitrus cu șamotă, colorat în masă). Șabloanele folosite sunt recuperate dintr-un proiect realizat anterior cu Roxana de la studiomud pentru Modul Cărturești. Obiectele sunt realizate cu o singură ardere, neglazurate, oferind un sentiment nefiltrat al materialități lor.
Ce mai pot spune este că lucrul cu ceramica trimite la ideea de rezultat neașteptat și incert. Abia după ce obiectul e trecut prin foc, se dezvăluie în forma finală. Pe tot parcursul există modificări de volum, culoare, aspect. Un obiect din ceramică poate fi atins, nu e sensibil la umezeală în felul în care este o lucrare pe hârtie sau pânză, dar are alt tip de fragilitate. În plus, e un exercițiu de non-atașament pentru că el se poate sparge sau crăpa chiar în timpul arderilor. Ceea ce uneori nu mă deranjează…
AfterLife / 51.5 x 42 cm / vitrus painted with engobe and ceramic pigments / 2025
I originally painted this composition with watercolor on paper in 2023. It felt like a natural fit for Melancholia… exhibition. I created the ceramic piece under the careful and generous guidance of Victoria Cojocariu, in her studio near Cișmigiu. The experience was deeply therapeutic, and I consistently felt a sense of unlimited possibility.
The central element of the composition is the shape of Chopin's hand. I saw a photo of the posthumous hand cast at the Cartuja Monastery in Valldemossa, during a vacation on Palma de Mallorca island.
Valldemossa was the town to which George Sand and Frédéric Chopin fled when their affair became a scandal in Paris. In 1838, they sought refuge and rented Cell no. 4 in the Carthusian monastery, recently abandoned by monks. While living in Valldemossa, Chopin completed some of his most famous compositions and George Sand wrote the novel A Winter in Mallorca. Though she expressed disdain for the locals, she described the area as "the most beautiful and charming place" she had ever known.
As I learned from the person working at the museum, Cell no. 4 included a bedroom, a room for Chopin’s Pleyel piano, and a kitchen.
About the work in an article by Raisa Beicu in Dilema:
The ceramic work by Codruța Cernea is a poem of fragments. The painted ceramic pieces are arranged on a low table, becoming a kind of sensory map - somewhere between landscape and symbol. The circle, the hand, the waves - they all evoke another sense of time, one that feels more astrological or mythological, where the artistic gesture becomes a ritual of remembrance.
După viață / 51.5 x 42 cm / vitrus pictat cu angoba și pigmenți ceramici / 2025
Am ales să pictez pe ceramică o lucrarea realizată inițial pe hârtie, în 2023. Mi s-a părut potrivită cu tema expoziției. Am lucrat sub îndrumarea atentă și generoasă a Victoriei Cojocariu, în atelierul ei de lângă Cișmigiu. Experiența a fost terapeutică și mereu am avut un sentiment de posibilități nelimitate.
Compoziția lucrării are ca element central forma mâinii lui Chopin. Am văzut o fotografie cu mulajul realizat după moartea compozitorului, în mănăstirea Cartuja din Valldemossa, în timpul unei vacanțe pe insula Palma de Mallorca.
Valldemossa a fost orașul în care George Sand și Frédéric Chopin s-au refugiat din Paris atunci când relația lor devenise scandaloasă. În 1838, au căutat adăpost și au închiriat Chilia nr. 4 din mănăstirea cartuziană, abandonată cu puțin timp înainte de călugări. În timpul șederii lor la Valldemossa, Chopin a finalizat unele dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale, iar George Sand a scris romanul „Iarna în Mallorca”. Deși își exprimă disprețul față de localnici, ea descrie zona ca fiind „cel mai frumos și fermecător loc” dintre toate pe care le-a cunoscut.
După cum am înțeles de la persoana care lucra la muzeu, Chilia nr. 4 avea o cameră de dormit, o cameră cu pianul Pleyel și o bucătărie.
Despre lucrare în articolul scris de Raisa Beicu în revista Dilema:
Lucrarea ceramică semnată de Codruța Cernea e un poem în segmente. Piesele din ceramică pictată se așază pe o masă joasă, devenind un fel de hartă senzorială, între peisaj și simbol. Cercul, mîna, valurile – totul amintește de o altă temporalitate, una mai degrabă astrologică sau mitologică, în care gestul artistic e un ritual de aducere aminte.
Photo credits: Ioana Dumitrescu, Paul Alexandru, nsts_razvan, nsts_archives
MELANCHOLIA OF LIVING IN THE AFTERNOON OF TIME exhibition views here.
Press: