PARADISE OF LOST DESIRES
Mobius Gallery, Bucharest, 2021
The most recent works, from 2020 (Falling Up, We Are Nature, Full Moon, Extinct) deepen the immersion of the self in the mirror of the picture, the place where nostalgia for lost inside worlds unfolds, merging with the projection of possible outside worlds. The courage to paint simple and well-known gestures, but which have long been banned from artistic representation, on the basis of taste and ideological positioning, makes them superior to images: they become manifest acts in the recent works of Codruța Cernea. Touching, stroking, covering the cheek, wrapping the chest, embracing the void, drawing the contour of the face, not through the clear line of the drawing, but by running a hand over the familiar face, all these unexpected white weapons in the artist's panoply scare harmlessly, as if discovered after some archeological excavations of the precarious emotional future of humanity, which would find only these vestiges of feelings. As in a kind of affective 2001 Space Odyssey, produced by a Stanley Kubrick with a painting palette instead of a film camera, the dystopia of future technological super-revolution is only sketched, but its consequences, the emotional shipwreck, are represented in extenso by Codruța Cernea. In her neo-romantic mental laboratories, affectivity is artificially re-created, inseparable from the body of today's world. A body-landscape that is always reactivated, through the nostalgic recurrence of the house (ship, window, tent), water (pond, lake, river), nature (the improbable and standard-green landscape), the island (which leads to loneliness, to isolation) which seem, all of them, to be constantly evoked by an absent consciousness, assiduously seeking itself across all the corners of the painting. (Erwin Kessler)
Lucrările cele mai recente, din 2020 (Cădere în sus, Suntem natură, Lună plină, Extinct) aprofundează scufundarea sinelui în sine, în oglinda tabloului, locul în care survine nostalgia lumilor dispărute dinăuntru, în fuziune cu proiecția lumilor dinafară, posibile. Curajul de a picta gesturi simple și arhi-cunoscute, dar care au fost prohibite de mai mult timp din reprezentarea artistică, pe criterii de bun-gust și de poziționare ideologică, le face pe acestea superioare imaginilor: ele devin acte manifeste în lucrările recente ale Codruței Cernea. Atingerea, mîngîierea, cuprinderea obrazului, învăluirea pieptului, îmbrățișarea golului, trasarea conturului feței, nu prin linia clară a desenului, ci prin palma care parcurge chipul cunoscut, toate aceste neașteptate arme albe din panoplia artistei sperie prin inofensivitate, ca și cum ar fi descoperite în urma unor săpături de arheologie a viitorului emoțional precar al omenirii, care ar mai găsi doar aceste vestigii ale trăirilor. Ca într-un fel de Odisee spațială 2001 afectivă, produsă de un Stanley Kubrick cu paletă în loc de cameră de filmare, distopia super-revoluției tehnologice viitoare este doar schițată, dar consecința acesteia, naufragiul emoțional, este reprezentat in extenso de Codruța Cernea. În laboratoarele sale mentale neo-romantice este re-creată artificial afectivitatea, inseparabilă de corpul lumii actuale. Un corp-peisaj care este mereu reactivat, prin recurența nostalgică a casei (navei, ferestrei, cortului), a apei (balta, lacul, fluviul), a naturii (peisajul neverosimil și standard-verde), a insulei (care trimite la solitudine, la insularizare) care par, toate, rememorate fără încetare de o conștiință absentă, dar care se caută asiduu pe sine prin toate colțurile tabloului. (Erwin Kessler)
Paradise of Lost Desires is a series that began by simply observing what I draw repeatedly. I sensed it as a deep exhalation that calms and facilitates a more relaxed exploration. The landscape is always present, reflecting nostalgia of unfulfilled possibilities, but is also something that I missed in the last year and I transferred in real time on canvas. In almost all the paintings, there are human profiles, like suspended stripes and contoured hands painted flat, combined in simple, harmless and tender gestures. For me, they speak about essential emotional human needs, buried, postponed and that cannot be solved or replaced, no matter how well we curate our professional life, material possessions and lifestyle. (Codruța Cernea)
Paradisul dorințelor pierdute e o serie care a început firesc, observând ce desenez în mod repetat. Am intuit-o ca fiind o expirație profundă care calmează și facilitează explorarea mai relaxată. Peisajul e mereu prezent, reflectând nostalgia după posibilități neîmplinite, dar și ceva ce mi-a lipsit în ultimul an și am transferat în timp real pe pânză. Aproape în toate lucrările apar profile umane, ca niște panglici suspendate și mâini conturate pictate plat, îmbinate în gesturi simple, inofensive și tandre. Pentru mine ele vorbesc despre nevoi emoționale esențiale, îngropate, amânate și care nu pot fi rezolvate sau înlocuite, oricât de bine ne curatoriem viața profesională, posesiunile materiale și stilul de viață. (Codruța Cernea)